Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Am intrat în biroul firmei și am rămas câteva clipe în prag. Era o încăpere modestă, amenajată într-o clădire închiriată, cu două birouri, dulapuri pentru documente și un panou pe care erau trecute lucrările aflate în desfășurare. Pe perete era prinsă o fotografie cu Iustin și echipa lui, toți în haine de lucru, lângă o clădire proaspăt renovată.
Soțul meu m-a invitat să mă așez.
— Înainte să discutăm despre serviciu, vreau să te întreb ceva. Dacă nu aveam firma aceasta și continuam să fiu doar zidar, ai mai fi venit să-mi ceri ajutorul?
Am privit spre birou.
— Nu știu ce să-ți răspund.
— Eu știu. Probabil că nu. Și asta mă doare mai mult decât ce mi-ai spus în seara petrecerii.
Mi-am împreunat mâinile.
— Iustin, am greșit. Mi-a fost rușine de lucruri care nu ar fi trebuit să conteze. Am ajuns să mă intereseze mai mult ce credeau colegii mei decât omul cu care împărțeam casa.
— Nu m-a deranjat niciodată că voiai să arăți bine sau că aveai un serviciu diferit de al meu. M-a deranjat că mă ascundeai. Când veneam să te iau, mă rugai să te aștept după colț. Când te întrebau oamenii cu ce mă ocup, spuneai că lucrez într-o firmă de construcții, de parcă mi-ar fi fost rușine de meseria mea.
Nu am avut ce să-i răspund. Avea dreptate.
— De ce m-ai chemat aici, dacă știai toate lucrurile acestea? l-am întrebat.
— Pentru că ai experiență cu facturile, comenzile și relațiile cu furnizorii. Am nevoie de cineva care să se ocupe de partea administrativă. Dar vreau să fie clar: nu te angajez pentru că ești soția mea. Dacă lucrezi aici, vei avea aceleași responsabilități ca oricine altcineva.
Mi-a arătat o listă cu atribuțiile postului și salariul. Era un venit decent, dar nu exagerat.
Comments