“Nu veni la petrecere îmbrăcat ca un zidar!” i-am spus soțului meu, când a apărut la ușa restaurantului cu pantalonii de lucru și bocancii plini de praf. Iustin s-a oprit cu o geantă de scule în mână. Se întorsese direct de pe șantier, după o zi întreagă de muncă, și venise să mă ia la petrecerea organizată de firma la care lucram.

Programul era fix, iar munca presupunea să țin evidența comenzilor, să verific facturile și să discut cu furnizorii.

— Te gândești și îmi răspunzi mâine, mi-a spus. Nu vreau să iei decizia doar pentru că ai rămas fără serviciu.

Am plecat cu mapa în geantă și cu multe gânduri.

În zilele următoare am început să înțeleg mai bine ce construise Iustin. Preluase echipa domnului Pavel, dar nu primise nimic pe gratis. Plătea lunar pentru utilajele și echipamentele cumpărate, avea contracte de executat și răspundea personal pentru întârzieri sau lucrări prost făcute.

Nu era un om care se îmbogățise peste noapte. Era un meseriaș care își transformase priceperea într-o afacere.

Am acceptat postul, dar am stabilit să încep după o săptămână, timp în care să învăț programul de evidență folosit de firmă.

În prima zi, unul dintre muncitori m-a salutat politicos și mi-a adus dosarele cu facturile. Altul mi-a explicat cum erau