“Pentru mama am avut 3.000 de lei. Pentru tine, am uitat.” mi-a spus soțul meu, în timp ce îi punea mamei lui pe deget un inel de aur, chiar în ziua în care împlineam cincisprezece ani de căsnicie.

Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Cătălin s-a așezat pe marginea patului și și-a trecut mâinile prin păr. Apoi mi-a spus că vânduse cerceii cu aproape două săptămâni înainte de aniversarea noastră.

— Mama avea nevoie de bani, Daniela. Mi-a spus că are niște restanțe și că riscă să ajungă într-o situație foarte neplăcută. Nu voiam să afle nimeni.

— Și ai hotărât să-mi vinzi bijuteriile?

— Am crezut că nu o să te superi atât de tare. Erau doar niște cercei.

Am simțit cum mi se strânge stomacul.

— Nu erau doar niște cercei. Erau de la mama. Știai foarte bine ce însemnau pentru mine.

— Îți dau banii înapoi și îți cumpăr alții.

— Nu poți să cumperi alții. Nu înțelegi că nu era vorba despre aur?

Cătălin a tăcut. Am luat telefonul și am mărit fotografia chitanței. Bijuteriile fuseseră vândute cu 1.400 de lei. Inelul pentru Victoria costase mai mult decât atât, iar diferența fusese completată din contul nostru comun.

— Deci ai folosit și banii noștri, și ceva ce îmi aparținea, fără să mă întrebi.

— Nu am vrut să te rănesc.

— Dar ai făcut-o. Și încă ceva: de ce avea mama ta nevoie de bani atât de urgent?

Cătălin a privit în altă parte.

— Avea o datorie.

— Ce fel de datorie?

— A împrumutat niște bani de la o cunoștință și trebuia să-i restituie. Se acumulaseră și niște dobânzi.

Am insistat să-mi spună suma. După câteva ezitări, mi-a mărturisit că Victoria împrumutase 12.000 de lei cu câteva luni înainte. Banii fuseseră folosiți pentru a-și acoperi niște cheltuieli și pentru a ajuta o rudă. Când venise termenul de plată, nu mai avea suma necesară.

— Și de ce nu mi-ai spus?

— Pentru că știam că nu ești de acord să-i dăm bani. Ai spus de mai multe ori că trebuie să ne ocupăm mai întâi de economiile