Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Am scos foaia din mapă și am citit-o până la capăt. Era o înțelegere scrisă între Tiberiu și fratele lui, prin care acesta îi promitea lui Nelu și soției sale dreptul de a locui permanent în casa noastră. Mai mult, Tiberiu se angajase să le pună la dispoziție două camere și să nu le ceară chirie.
La final era semnătura soțului meu. Sub ea, scris cu litere mari, apărea: “Proprietar”.
Am simțit că mi se taie respirația. Tiberiu semnase un document în care se prezenta drept proprietarul unei case care îmi aparținea exclusiv.
— Ce ai făcut? l-am întrebat, ieșind din birou cu foaia în mână.
Nelu s-a apropiat imediat.
— Ce s-a întâmplat? Am venit cu toate lucrurile. Nu ne poți spune acum să plecăm!
— Cine ți-a promis că poți locui aici permanent?
— Fratele meu. Avem și înțelegerea scrisă.
— Înțelegerea aceasta este semnată de un om care nu este proprietarul casei.
Tiberiu a intervenit nervos:
— Nu mai răstălmăci lucrurile! Suntem căsătoriți. Casa este a noastră!
Am scos din mapă actul de proprietate și l-am așezat lângă hârtia semnată de el.
— Nu, Tiberiu. Casa este a mea. Am cumpărat-o înainte să ne căsătorim, din banii obținuți după ce am vândut apartamentul moștenit de la părinții mei. Ai locuit aici cu mine paisprezece ani, dar asta nu te-a făcut proprietar.
Geta a lăsat cutia din mâini.
— Nelu, tu mi-ai spus că aveți totul rezolvat. Că putem să ne mutăm liniștiți și că nu trebuie să ne mai facem griji cu chiria.
— Așa mi-a spus Tiberiu!
— Și tu nu ai întrebat-o pe Lavinia?
Fratele soțului meu nu a mai răspuns.
Am luat telefonul și am făcut câteva fotografii documentelor. Nu voiam să dispară și să ajungem ulterior la versiuni diferite despre ce se întâmplase.
— O să discutăm cu un
Comments