“Fratele meu și nevastă-sa se mută la noi de azi!” mi-a spus soțul, zâmbind, în timp ce doi muncitori coborau o canapea uriașă din camionul oprit în curtea mea. Am rămas lângă poartă, cu sacoșa de cumpărături în mână

notar și cu un avocat. Până atunci, nimeni nu se instalează în casa mea.

Tiberiu a început să ridice vocea.

— Nu poți să-i dai afară după ce au plătit camionul! Unde vrei să se ducă?

— Nu eu am organizat mutarea. Tu le-ai promis ceva fără să mă întrebi. Tu trebuie să găsești o soluție.

Nelu a început să vorbească despre banii cheltuiți, despre chiria pierdută și despre faptul că nu aveau unde să ducă mobila. Geta era aproape de plâns.

Nu eram lipsită de milă. Știam că treceau printr-o perioadă grea. Dar nu puteam accepta ca problema lor să fie rezolvată printr-o hotărâre luată peste capul meu.

Am discutat cu firma de mutări și am plătit transportul suplimentar necesar pentru a duce mobila într-un spațiu de depozitare pentru câteva zile. Nelu a fost nemulțumit, dar nu a avut altă soluție pe moment.

În aceeași după-amiază am mers la un avocat,