Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Am privit din nou ultima însemnare din carnețelul lui Toader. Literele erau tremurate, iar câteva cuvinte fuseseră subliniate de două ori.
“Dacă nu mă mai țin picioarele, trebuie să găsesc pe cineva care să aducă lemnele. Dar mai întâi să-l ajut pe Ciprian să se pună pe picioare. Să nu creadă băiatul că nu mai este bun de nimic.”
Am simțit că mi se strânge inima.
Sub acele rânduri erau trecute numele a patru firme, numere de telefon și câteva observații.
“Atelierul de mobilă caută muncitor.”
“Depozitul de materiale angajează șofer.”
“Service-ul agricol are nevoie de mecanic.”
Toader notase până și programul în care puteau fi contactați angajatorii.
— Doamne, Toader… am șoptit.
Soțul meu stătea sprijinit de gard, acoperit cu pătura pe care i-o adusesem. Ciprian era lângă el, încercând să-l ferească de vânt.
— Mamă, ce scrie acolo? m-a întrebat fiul nostru.
Am închis carnețelul.
— Scrie că tatăl tău se gândește la tine chiar și atunci când abia mai poate merge.
Ciprian a rămas nemișcat.
— Ce vrei să spui?
— Că în fiecare dimineață, când spunea că merge până la magazin, întreba prin sat dacă angajează cineva. Pentru tine.
Fiul meu s-a uitat spre Toader.
— Tată, este adevărat?
Bătrânul a oftat.
— Am vrut să-ți dau o veste bună, mamă. Să nu mai stai cu grija serviciului.
— Dar eu puteam să caut singur!
— Știu. Numai că te vedeam tot mai supărat și nu știam cum să te ajut.
Înainte să mai spunem ceva, am auzit sirena ambulanței apropiindu-se.
Echipajul a ajuns până la poartă, iar personalul medical l-a evaluat pe Toader și l-a transportat la spital pentru investigații.
Ciprian a mers cu el, iar eu am rămas câteva minute să încui casa și să iau actele soțului meu.
Pe drum, țineam carnețelul negru strâns în poală.
Îmi
Comments