— Elena, te rog să-mi spui dacă femeia aceea te-a contactat.
Andrei stătea în mijlocul sufrageriei, cu valiza lângă picioare și cu fața lipsită de culoare.
Nu mai semăna deloc cu bărbatul care mă sărutase pe frunte cu o dimineață înainte.
— De ce? am întrebat. Ți-e teamă că mi-a spus adevărul?
— Nu înțelegi situația.
Am râs amar.
— Atunci explică-mi tu. Începe cu femeia însărcinată care doarme cu soțul meu. Continuă cu actele casei mele. Și termină cu cei 480.000 de lei.
Andrei și-a trecut mâna prin păr.
— Lucrurile sunt complicate.
— Nu, Andrei. Lucrurile sunt foarte simple. M-ai mințit.
El s-a apropiat de masă.
— Putem discuta fără să ne certăm?
— Putem discuta dacă îmi spui adevărul.
A privit documentele.
— Cine ți le-a dat?
— Avocatul meu.
Ochii i s-au mărit.
— Ai vorbit deja cu un avocat?
— Da. Și înainte să intri pe ușă, am făcut copii după toate documentele pe care le-am găsit.
Andrei s-a așezat încet pe un scaun.
Pentru prima dată în doisprezece ani, părea că nu mai știe ce să spună.
Femeia din fotografie
— O cheamă Bianca, a spus în cele din urmă.
Am simțit un nod în gât.
— Știu cum o cheamă. I-am văzut profilul.
Andrei a închis ochii.
— Ne cunoaștem de aproape doi ani.
Am rămas nemișcată.
Doi ani.
În timp ce eu pregăteam cine aniversare, mergeam cu el în concedii și încercam să-mi salvez căsnicia, soțul meu construia o altă relație.
— Este copilul tău?
A coborât privirea.
— Din câte știu, da.
Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare.
De ani întregi îmi dorisem să devin mamă.
Andrei mă ținuse de mână după fiecare rezultat medical dezamăgitor.
Îmi spusese de nenumărate ori că nu contează dacă vom avea sau nu copii.
Că pentru el eram suficientă.
Acum aflam că o altă femeie îi purta copilul.
— Și ea
Comments