October 25, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Doamnă Carmen, înainte să spuneți ceva, aș vrea să vă întreb dacă vă amintiți cine m-a pregătit la matematică atunci când nu aveam bani nici de manuale.
Carmen a clipit nedumerită.
— Ce legătură are asta cu filmarea? Cine sunteți dumneavoastră să-mi țineți lecții?
Andrei a făcut un pas înainte.
— Sunt fiul dumneavoastră.
Pe chipul ei a apărut un zâmbet scurt, convinsă că era o glumă.
— Andrei, nu începe și tu! Am pus un filmuleț pe grupul blocului. N-am omorât pe nimeni!
— Nu, mamă. Ai umilit o femeie care și-a petrecut viața învățând copii. Și ai făcut-o pentru că ai crezut că, dacă o filmezi lângă un tomberon, devine mai puțin om.
Vecinii se strânseseră în jurul nostru. Eu aș fi vrut să plec, dar Andrei mi-a făcut semn că nu trebuie să mă retrag.
— Doamna Mărgărit m-a pregătit gratuit aproape un an pentru admiterea la liceu, a continuat el. Tu știai că nu ne permiteam meditații. Știi câte seri a stat cu mine după ore, explicându-mi probleme pe care nu le înțelegeam?
Carmen și-a strâns geanta la piept.
— Știu că te-a ajutat. Dar asta a fost demult. Nu înseamnă că trebuie să o scutească cineva de realitate.
— Realitatea, mamă, este că femeia aceasta își strânge sticlele ca să-și cumpere medicamente pentru soțul bolnav. Iar tu ai transformat suferința ei într-o glumă pentru tot blocul.
Un vecin din spate a murmurat că nu știa că Victor era atât de bolnav. Altul a spus că văzuse filmarea și îi părea rău că nu intervenise.
Carmen a început să se înroșească.
— De unde știi toate astea?
Andrei s-a întors spre mine.
— Doamna Mărgărit nu mi-a cerut niciodată bani. Nici când aveam nevoie de cărți, nici când nu aveam cu ce să ajung la
Comments