October 23, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Irina, de ce plângi? m-a întrebat femeia de la telefon. Sunt Daniela, fiica domnului Pavel. Tata mi-a povestit cum l-ai ajutat în viscol. Ești bine?
— Sunt în mașină, în fața casei. Tata a pus lanțul pe ușă și a lipit un bilet că după ora zece nu mai intră nimeni. Fratelui meu i-a deschis la 01:20, dar pe mine m-a lăsat afară.
— La minus optsprezece grade?! Irina, spune-mi adresa. Vin să te iau imediat!
Am încercat să refuz, dar degetele îmi erau amorțite, iar tremuratul nu se mai oprea. I-am spus unde locuiesc.
Daniela a ajuns împreună cu soțul ei puțin după ora două. M-au găsit învelită cu pătura, pe bancheta mașinii. M-au dus direct la Urgențe, unde am fost consultată și încălzită treptat. Din fericire, nu suferisem leziuni grave provocate de frig.
— În noaptea asta dormi la noi, mi-a spus Daniela. Mâine hotărăști ce faci mai departe.
Dimineața, m-am trezit într-o cameră caldă, într-o casă în care nu cunoșteam pe nimeni cu o zi înainte. Pe noptieră găsisem un ceai și un bilețel: „Odihnește-te cât ai nevoie.”
Daniela mi-a spus că tatăl ei era bine și că voia să povestească pe Facebook cum îl ajutasem. M-a întrebat dacă poate menționa și ce pățisem acasă. Am acceptat, rugând-o să nu publice adresa.
Până la prânz, postarea fusese distribuită de sute de oameni. Colegii mei de la spital o văzuseră, iar o televiziune locală ceruse un interviu.
Atunci m-a sunat tata.
— Irina, ce-ai făcut?! Mă sună tot orașul! M-ai făcut de rușine!
— Tată, eu nu am încuiat ușa.
— Spune-le că a fost o neînțelegere! Că dormeam și nu te-am auzit!
— Dar mi-ai răspuns la telefon. Mi-ai spus să dorm unde am umblat.
Vocea i s-a schimbat.
— Ascultă-mă bine! Casa este a
Comments