luni. Lunile în ani. Pentru că Imran locuia într-o altă parte a peșterii, avea rezerve de apă și hrană simplă și știa despre plantele sălbatice comestibile. Ama Layan
Apoi a început să se adapteze.
Dar exista un secret pe care nu l-au aflat decât mai târziu.
Lui Layan nu-i era frică de peșteră.
Îi era frică să plece de acolo.
Pentru că am încercat în primul an
Ea iese singură.
În timp ce ieșeam, am auzit voci de oameni. Am crezut că sosiseră echipele de salvare. Am alergat spre locul unde se auzea sunetul. Dar am descoperit că sunetul era cauzat de un ecou ciudat dintr-un pasaj lateral. De frică și confuzie, am căzut și m-am rănit din nou. Din acel moment, am început să cred că însuși muntele mă ținea în loc. În loc să mă forțeze, Imran a încercat să mă protejeze. Dar cea mai dificilă întrebare a
Comments