Lui Layan nu-i era frică de peșteră.
Îi era frică să plece de acolo.
Pentru că am încercat în primul an
Ea iese singură.
În timp ce ieșeam, am auzit voci de oameni. Am crezut că sosiseră echipele de salvare. Am alergat spre locul unde se auzea sunetul. Dar am descoperit că sunetul era cauzat de un ecou ciudat dintr-un pasaj lateral. De frică și confuzie, am căzut și m-am rănit din nou. Din acel moment, am început să cred că însuși muntele mă ținea în loc. În loc să mă forțeze, Imran a încercat să mă protejeze. Dar cea mai dificilă întrebare a rămas: Erau hainele mele curate? De ce corpul meu nu avea forma așteptată pentru cineva care trăise ani de zile într-o peșteră? Răspunsul a fost mai simplu decât se aștepta oricine. Camera în care locuiam nu era o peșteră naturală abandonată. Era o cameră veche pe
Comments