-am crescut singur fiicele gemene, amândouă în scaune cu rotile, după ce mama lor ne-a părăsit când aveau șase ani

timp.

Am încuviințat.

— Atunci luați-vă tot timpul de care aveți nevoie.

Două săptămâni mai târziu, Colette m-a sunat.

Nu-i mai auzisem vocea de doisprezece ani.

— Emmett?

Am rămas câteva clipe în tăcere.

— Da.

— Cred că trebuie să vorbim.

— Despre fete?

— Despre tot. Despre trecut. Despre fond. Despre felul în care m-ai făcut să par în ochii lor.

Am închis ochii.

— Colette, nu le-am spus niciodată fetelor că nu ai voie să te întorci. Nu le-am interzis să vorbească despre tine. Când întrebau de ce ai plecat, le spuneam că ai făcut o alegere pe care eu nu o puteam explica în locul tău.

— Dar sigur le-ai spus că sunt o mamă îngrozitoare.

— Nu. Ele au crescut și au înțeles singure că ai lipsit.

A urmat o tăcere.

— Nu știi prin ce am trecut, a spus ea.

— Ai dreptate. Nu știu. Dar știu prin ce au trecut Brielle și Taryn.

Colette