a început să plângă.
— Eram speriată, Emmett. Aveam impresia că viața mea s-a terminat. Fiecare zi era o programare medicală, o factură sau o veste proastă. Nu mai știam cine sunt.
Am ascultat-o fără să o întrerup.
— Îmi pare rău că ai suferit, i-am spus în cele din urmă. Dar ai fi putut cere ajutor. Ai fi putut rămâne în viața lor chiar dacă noi nu mai eram împreună.
— Știu.
— Și totuși ai ales să dispari.
Nu a răspuns.
— Dacă vrei să reconstruiești o relație cu fetele, va trebui să le asculți și să le respecți limitele. Nu le poți cere să repare în câteva săptămâni ceea ce s-a întâmplat în doisprezece ani.
— Vreau doar o șansă.
— Atunci vorbește cu ele fără să le ceri nimic în schimb.
Am încheiat conversația cu mâinile tremurând.
În acea seară, le-am povestit fetelor despre telefon.
Nu le-am ascuns nimic și nu le-am spus
Comments