voi considera mama mea adevărată dacă aflu despre Elena?
Margareta a încuviințat.
— În fiecare an.
Am luat-o de mână.
— Atunci vreau să știi ceva. Elena mi-a dat viață. Iar tu m-ai crescut. Nu trebuie să vă compar și nu trebuie să aleg între voi.
Mama a început să plângă.
— Îți mulțumesc, Emilia.
— Dar vreau să-mi promiți ceva.
— Ce anume?
— Să nu mai ascundem adevărul una de cealaltă doar pentru că ne este frică.
— Îți promit.
Au trecut câteva luni până când am acceptat să discut din nou cu Robert.
Ne-am întâlnit într-o cafenea din centrul Bucureștiului, într-un loc public ales de mine. Mama știa unde eram, iar eu stabilisem de la început că voi pleca dacă mă voi simți inconfortabil.
Robert a venit înaintea mea.
Când m-a văzut, s-a ridicat, dar nu s-a apropiat.
— Bună, Emilia.
— Bună.
Am stat la masă aproape o oră.
Mi-a povestit mai multe despre Elena,
Comments