împreună cu Margareta, și să-ți oferim adevărul fără presiune. Ar fi trebuit să-ți respect refuzul din primul moment.
Îmi asum ceea ce am făcut și voi respecta distanța de care ai nevoie.”
Am împăturit scrisoarea.
Nu am simțit nevoia să-i răspund.
Dar pentru prima dată am avut impresia că înțelegea măcar o parte din răul pe care îl provocase.
În toamnă, am început facultatea la București.
Mama m-a ajutat să-mi aranjez camera din cămin, iar în ultima seară înainte să plece, am stat împreună pe pat și am vorbit despre copilăria mea.
Mi-a povestit cum refuzam să dorm fără ursulețul meu de pluș, cum îmi era frică de furtuni și cum, la cinci ani, declarasem foarte serioasă că voi deveni medic veterinar pentru că toate animalele aveau nevoie de cineva care să le asculte.
Am râs amândouă.
— Mamă, pot să te întreb ceva?
— Orice.
— Te-ai temut vreodată că nu te
Comments