Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

dacă mă admirase vreodată sau dacă văzuse în mine doar o sursă de bani.

Nu puteam ști ce simțise cu adevărat. Dar documentele și încercarea de a mă determina să semnez erau suficient de clare încât să nu mai vreau să aflu.

La două săptămâni după ce plecasem, am primit un mesaj neașteptat de la Felicia.

„Ana, trebuie să vorbim. Nu pentru Răzvan. Pentru mine.”

Am ezitat.

Felicia fusese prezentă când soțul meu mă lovise. Nu intervenise și nici nu încercase să mă ajute. Dar îmi aminteam vocea ei din noaptea aceea, când îi spusese mamei că Răzvan nu trebuia să mă lovească atât de tare.

I-am răspuns că putea să-mi scrie ce avea de spus.

După câteva minute, telefonul a vibrat din nou.

„Îmi pare rău că nu am făcut nimic la masă. Mi-a fost frică. Mama și Răzvan se comportă așa de ani întregi. Nu ești prima persoană