aruncat viața pe…
M-am oprit.
Privirea ei devenise rece.
— Pe ce?
În jurul nostru erau rafturi speciale, mese de lucru, aparatură și oameni care lucrau cu documente vechi.
Pe un perete se aflau fotografii cu manuscrise, registre și cărți restaurate.
— Pe hârtii rupte? completă ea.
Mi-am coborât privirea.
— Mariana…
— Vino.
M-a condus printr-un coridor.
În spatele unui perete de sticlă, doi specialiști lucrau asupra unui document vechi.
— Știi ce este?
Am clătinat din cap.
— Un registru de acum mai bine de o sută de ani. A fost deteriorat de apă. Dacă nu interveneam, o parte din informațiile din el s-ar fi pierdut definitiv.
Am privit prin geam.
— Și?
— Și asta fac eu, tată.
Se întoarse spre mine.
— Nu lipesc hârtii rupte.
Mi-am amintit exact vocea mea de acum douăzeci și ceva de ani.
„O să-ți petreci viața lipind hârtii rupte?”
Pentru prima dată, cuvintele acelea mi s-au părut la fel
Comments