AM TREI FIICE. ÎN ZIUA ÎN CARE MI-AM ÎMPĂRȚIT TOATĂ AVEREA

de urâte pe cât probabil sunaseră pentru ea.

— Ai construit toate astea?

— Nu singură. Conduc unul dintre laboratoare și sunt asociată în centru.

Am privit-o.

Fiica despre care eu le spusesem rudelor că „își irosise studiile” devenise un specialist respectat în domeniul pe care îl alesesese.

Dar asta nu era descoperirea care m-a distrus.

Aceea a venit câteva minute mai târziu.

Mariana mă duse în biroul ei.

Pe un raft se afla o fotografie.

Am recunoscut-o imediat.

Eu.

Soția mea, Elena.

Și cele trei fete, mici.

Mariana avea poate nouă ani.

— Încă o păstrezi?

— Mama este în fotografie.

Răspunsul mă durea mai mult decât dacă ar fi spus „da”.

M-am așezat.

— Am venit să te întreb ceva.

— Știu. Ai nevoie de ajutor.

— Nu doar asta.

Am tras aer în piept.

— Vreau să știu de ce ai devenit atât de rece cu mine.

Mariana rămase tăcută.

Apoi deschise un sertar.

Scoase

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy