— Bună ziua, mă numesc Margareta Dumitrescu. Vă sun în legătură cu nunta programată pentru luna septembrie, pe numele Bogdan Dumitrescu și Sonia Marinescu.

o cunoșteam foarte puțin. Era mama Soniei, doamna Elena Marinescu.

Ne întâlniserăm de două ori, la câteva mese în familie. Păruse întotdeauna o femeie discretă, care vorbea puțin și zâmbea politicos.

— Doamnă Dumitrescu, sper că nu vă deranjez, a început ea.

— Nu, spuneți-mi.

— Aș vrea să discutăm despre ce s-a întâmplat. Sonia ne-a povestit că ați anulat nunta.

Am oftat.

— Da, am retras sprijinul financiar și am cerut anularea contractelor pe care le semnasem.

— Ne-a spus că ați făcut-o pentru că nu vă place de ea.

Am privit spre masa din sufragerie.

— Lucrurile sunt mai complicate.

Am invitat-o la o cafea în ziua următoare. A acceptat.

Când a venit, i-am povestit totul. Despre renovările cerute fără acordul meu, despre intrările neanunțate, despre fotografia lui Alexandru și despre ultimatumul lui Bogdan.

Elena a ascultat în tăcere. La final, și-a așezat ceașca pe farfurioară.

— Sonia nu ne-a spus nimic despre fotografie.

— Mă