am început să-mi reconstruiesc viața.
La serviciu, am acceptat o promovare pe care o amânasem de două ori.
Înainte refuzasem pentru că noua funcție presupunea deplasări, iar Vlad se plângea că nu petrec suficient timp acasă.
Acum nu mai aveam de ce să mă simt vinovată.
Am început să merg din nou la înot.
M-am întâlnit cu prietenele pe care le neglijasem.
Și mi-am cumpărat o bibliotecă mică pentru apartamentul închiriat.
Într-o seară, în timp ce aranjam cărțile, am găsit o fotografie veche.
Eram eu, la douăzeci și șase de ani, zâmbind pe malul mării.
Fotografia fusese făcută înainte să mă căsătoresc.
Am privit-o mult timp.
Nu-mi mai aminteam când râsesem ultima dată atât de liber.
Dar mi-am promis că voi învăța din nou.
Între timp, procedurile de divorț și partaj își urmau cursul.
Vlad refuzase inițial orice discuție despre împărțirea apartamentului.
Susținea că el achitase majoritatea ratelor.
Avocatul meu
Comments