răspuns doar pentru că a insistat că este vorba despre apartament.
— Irina…
Vocea lui era diferită.
— Ce s-a întâmplat?
— Putem să vorbim?
— Despre partaj?
— Despre noi.
Am rămas tăcută.
— Mașa a plecat, a continuat el.
— Îmi pare rău să aud asta.
— Nu cred că-ți pare.
— Vlad, nu mai vreau să ne certăm.
A oftat.
— Am făcut o greșeală.
— Care dintre ele?
Nu a răspuns imediat.
— Am crezut că o să fiu mai fericit cu ea.
Am privit pe fereastra apartamentului meu mic.
Afara ploua mărunt.
— Și?
— Nu a fost cum îmi imaginam.
— Înțeleg.
— Mă gândeam… poate am putea încerca din nou.
Am închis ochii.
Cu câteva luni înainte, aș fi dat orice să aud acele cuvinte.
Aș fi plâns de fericire.
Aș fi alergat înapoi la el.
Dar acum nu mai simțeam nimic din toate acestea.
Doar o tristețe liniștită.
— Nu, Vlad.
— Nici măcar nu vrei să te gândești?
— M-am
Comments