aproape trei ore, exact cât ar fi durat drumul și cursul.
⠀
Dar fiica mea nu fusese acolo.
⠀
Am ieșit din clădire cu telefonul în mână și l-am sunat imediat pe Derek.
⠀
A răspuns după al treilea apel.
⠀
— Bună, Elena! S-a întâmplat ceva?
⠀
Am încercat să-mi păstrez vocea calmă.
⠀
— Nu, nimic. Voiam doar să știu dacă Audrey a terminat cursul.
⠀
— Încă nu. Mai are vreo zece minute.
⠀
Am închis ochii.
⠀
Stăteam chiar în fața academiei. Știam că mințea.
⠀
— Bine, am spus. Atunci ne vedem acasă.
⠀
Am închis telefonul și am rămas nemișcată.
⠀
În acel moment, toate explicațiile lui din ultimele săptămâni au început să capete un sens îngrozitor. Tăcerea lui Audrey. Felul în care evita să mă privească. Mâna ei încleștată pe mâneca lui Derek.
⠀
Nu știam unde era fiica mea.
⠀
Și, pentru prima dată, m-am temut cu adevărat de omul pe care îl considerasem aproape un frate.
⠀
Am sunat-o pe
Comments