„De 18 ani încerc să fac un om din el, dar tot un prost cu mâinile murdare a rămas!” Soția mea a strigat asta în fața a aproape 50 de invitați, la aniversarea medicului din comună. Eu eram tâmplarul care construise casa în care locuiam și muncise o viață întreagă pentru familie

scaunului.

— Optsprezece ani am crezut că, dacă tac, păstrez familia. Dar Denis a crescut văzându-mă cum înghit fiecare jignire. Și mi-a spus un lucru pe care nu-l voi uita niciodată: să nu mă pierd pe mine doar ca să fie liniște în casă.

Larisa a încercat să râdă.

— Și ce faci acum? Pleci acasă să te plângi băiatului?

— Nu mă duc acasă în seara asta.

Zâmbetul i-a dispărut.

— Cum adică?

— Mă duc la atelier. Iar mâine vom discuta cum ne despărțim.

— Divorțezi de mine? a strigat ea. După tot ce am făcut pentru tine?

Am privit-o îndelung.

— Nu divorțez pentru o glumă spusă în seara asta. Plec pentru toate serile în care m-ai făcut să cred că nu valorez nimic.

Am dat mâna cu doctorul Petru și am ieșit.

În parcare m-a ajuns Mihai, prietenul meu din copilărie.

— Vasile, ești sigur că asta vrei?

— Nu știu ce vreau pentru tot