„De 18 ani încerc să fac un om din el, dar tot un prost cu mâinile murdare a rămas!” Soția mea a strigat asta în fața a aproape 50 de invitați, la aniversarea medicului din comună. Eu eram tâmplarul care construise casa în care locuiam și muncise o viață întreagă pentru familie

parcul de lângă biserică.

— Vasile, am găsit caietul tău cu schițe, mi-a spus. Cel în care desenaseși masa pe care voiai să mi-o faci de aniversare.

Am încuviințat.

— Îmi pare rău, a continuat. Am fost nedreaptă cu tine. Nu doar la petrecere. Ani întregi.

Am privit-o în tăcere.

— M-am obișnuit să cred că tot ce faci mi se cuvine. Și că, dacă te critic, o să te ambiționez să devii altfel.

— Eu nu am vrut niciodată să fiu altcineva, Larisa. Am vrut doar să mă respecți așa cum sunt.

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Știu. Te rog să mă ierți. Vii acasă?

Am simțit o durere în piept. Așteptasem atâția ani să aud acele cuvinte.

— Îți mulțumesc că mi-ai cerut iertare. Dar nu mă întorc.

— Nici acum, după ce am recunoscut că am greșit?

— Larisa, nu pot șterge optsprezece ani cu o singură discuție. Și nici nu vreau să