„De 18 ani încerc să fac un om din el, dar tot un prost cu mâinile murdare a rămas!” Soția mea a strigat asta în fața a aproape 50 de invitați, la aniversarea medicului din comună. Eu eram tâmplarul care construise casa în care locuiam și muncise o viață întreagă pentru familie

se spună că nu contribuisem cu nimic la familia noastră.

După două săptămâni, Denis a venit acasă de la București. M-a găsit în atelier, lucrând la o masă din stejar.

— Tată, mama spune că ai înnebunit.

Am zâmbit trist.

— Așa crede ea.

— I-am spus că nu poți să jignești un om ani întregi și apoi să te miri că pleacă.

S-a apropiat de bancul de lucru și a observat cutia din lemn de nuc.

— Asta pentru cine este?

— Pentru un viitor inginer.

A ridicat capacul și a văzut instrumentele de desen.

— Tată…

— Mai am de finisat câteva lucruri.

Denis m-a îmbrățișat.

— E cel mai frumos cadou pe care mi l-ai făcut.

Am rămas câteva clipe așa, fără să spunem nimic.

După aproape o lună, Larisa m-a sunat și mi-a cerut să ne întâlnim. De data aceasta nu mi-a poruncit să vin acasă.

Ne-am văzut într-o după-amiază, pe o bancă din