„De 18 ani încerc să fac un om din el, dar tot un prost cu mâinile murdare a rămas!” Soția mea a strigat asta în fața a aproape 50 de invitați, la aniversarea medicului din comună. Eu eram tâmplarul care construise casa în care locuiam și muncise o viață întreagă pentru familie

ai devenit!

— Optsprezece ani de jigniri nu sunt o glumă.

Larisa și-a încrucișat brațele.

— Foarte bine! Dacă vrei divorț, să nu crezi că iei casa! Și niciun ban din economii!

Am privit-o surprins.

— Larisa, casa am construit-o împreună, iar eu am muncit pentru banii aceia. Vom verifica actele și vom împărți ce ni se cuvine fiecăruia.

A râs disprețuitor.

— Tu nici măcar nu știi câți bani avem!

Era adevărat. Ani întregi îi dădusem aproape tot ce câștigam, fără să întreb cât economisisem.

— Atunci este timpul să aflu.

Larisa m-a privit de parcă nu mă mai recunoștea.

— Cine te-a învățat să vorbești așa?

— Nimeni. Doar că nu mai vreau să tac.

În zilele următoare am mers la bancă și am discutat cu un avocat. Am început să strâng documentele despre casă, atelier și veniturile mele.

Nu voiam să-i iau Larisei ce i se cuvenea. Dar nici nu mai acceptam să mi