„De 18 ani încerc să fac un om din el, dar tot un prost cu mâinile murdare a rămas!” Soția mea a strigat asta în fața a aproape 50 de invitați, la aniversarea medicului din comună. Eu eram tâmplarul care construise casa în care locuiam și muncise o viață întreagă pentru familie

râdă.

Nu aveam o casă la fel de mare. Nu aveam nici viața pe care mi-o imaginasem când mă însurasem cu Larisa.

Dar aveam atelierul, un fiu care mă respecta și liniștea de a fi eu însumi.

Și, pentru prima dată după optsprezece ani, nu mai simțeam că trebuie să-mi cer scuze pentru omul care eram.