După 19 ani de căsnicie, soțul meu și fiul nostru de 15 ani mi-au spus în față că treburile casnice sunt doar pentru femei. „Locul tău e la bucătărie, mamă! Tata nu face curățenie și nici eu n-o să fac. E umilitor!”, mi-a spus băiatul pe care îl crescusem

puțin bărbat.

L-am strâns la piept.

— Nu, Rareș. Înseamnă doar că ești un om care își asumă responsabilitățile.

A ezitat, apoi m-a întrebat:

— Mă înveți și să gătesc?

Am zâmbit.

— Cu drag.

Au trecut trei luni de atunci. Eu și Cătălin suntem în continuare separați și discutăm prin avocați despre divorț și despre organizarea vieții lui Rareș.

Fiul nostru petrece timp cu amândoi.

Sâmbăta trecută, la mine în garsonieră, a pregătit singur spaghete. A fiert pastele, a făcut sosul și a pus masa pentru amândoi.

După ce am terminat de mâncat, s-a ridicat, a strâns farfuriile și a spălat vasele fără să-i cer nimic.

— Mulțumesc, Rareș, i-am spus.

A ridicat din umeri și mi-a zâmbit.

— Păi am mâncat amândoi, mamă. De ce să strângi numai tu?

M-am uitat la băiatul meu și am simțit că, dintre toate lucrurile pe care le schimbasem în ultimele trei luni, acesta era cel mai