și căutarea fusese pornită înainte ca echipele să coreleze identificarea lui cu raportul dumneavoastră. Ne pare rău pentru întârziere.
— Vreau să-l văd.
Robert stătea într-un pat.
Când am intrat, chipul lui se schimbă.
— Margaret…
— Este vie.
Închise ochii.
— Da.
— De cât timp știi?
Tăcere.
— Robert!
— De trei luni.
M-am sprijinit de un scaun.
— Trei luni?
— M-a contactat.
— Cum?
— Printr-o scrisoare.
— Și nu mi-ai spus?
— Nu știam cum.
Am râs amar.
— După 53 de ani de căsnicie nu știai cum să-mi spui că fosta ta iubită, despre care eu credeam că a murit, este în viață?
— Nu a fost atât de simplu.
— Atunci fă-l simplu.
Robert își acoperi fața.
— Helen este bolnavă.
Furia mea se opri pentru o clipă.
— Cât de bolnavă?
— Destul de grav.
— Și?
— A vrut să mă vadă o ultimă dată.
Așa apăruse croaziera.
Helen rezervase călătoria cu fiica ei.
Când aflase traseul, îi scrisese lui Robert.
Nu-i
Comments