După ce mi-am pierdut soțul, am început să mă întâlnesc cu un bărbat care găsea mereu câte o scuză

privit spre fereastră.

⠀

— Tata a muncit toată viața pentru casa asta și pentru siguranța familiei.

⠀

— Și eu ce am făcut? l-am întrebat. Am stat treizeci și patru de ani la Urgențe doar ca să-mi ocup timpul?

⠀

S-a lăsat încet pe scaun.

⠀

— Nu asta am vrut să spun.

⠀

— Atunci nu mai vorbi despre economiile noastre ca și cum eu aș fi doar persoana care le păzește până hotărăști tu ce să faci cu ele.

⠀

***

⠀

Pentru câteva clipe, Alexandru nu a spus nimic.

⠀

Apoi și-a trecut mâinile peste față.

⠀

— Mamă, mi-e frică.

⠀

Tonul lui se schimbase atât de brusc, încât am rămas surprinsă.

⠀

— De ce, dragul meu?

⠀

— Când tata a murit, am simțit că totul scapă de sub control. Am văzut cât de rău ți-a fost. Nu mâncai, nu dormeai, uitai să plătești facturi. M-am gândit că, dacă mă ocup eu de bani și de lucrurile practice, măcar o să pot împiedica

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy