După ce soțul meu a murit, unei asistente i-a scăpat din greșeală că o femeie îl vizitase timp de câteva săptămâni înainte de moarte

că murise fără să lase nimic în urmă.

Dar Mara descoperise că lucrurile erau mai complicate.

Existase o proprietate veche în județul Brașov și o succesiune care nu fusese clarificată complet.

La început am crezut că Iacob îmi lăsase o avere.

Nu era atât de simplu.

Și scrisoarea spunea asta clar.

„Nu știu cât valorează și nici dacă toate demersurile vor avea rezultatul pe care îl sper. Nu vreau să-ți promit bani care poate nu vor exista niciodată. Dar am început procedurile împreună cu Mara și cu un avocat. Dacă se confirmă drepturile mele, partea care îmi revine va intra în succesiunea mea.”

Am ridicat ochii.

— Despre ce sumă vorbim?

— Nu știm exact, răspunse Mara.

— Iacob știa că avem datorii.

— Da.

— Știa că am pus casa garanție.

— Știa.

— Atunci de ce nu mi-a spus?

Mara trase aer în piept.

— Pentru că nu voia să-ți dea speranțe înainte să existe ceva