închis la culoare.
⠀
Ana luă fotografia în mâini. Tatăl ei zâmbea în imagine, îmbrăcat într-o cămașă albă, cu brațul așezat pe umerii mamei. Era una dintre puținele fotografii în care apăreau împreună, iar Ana își amintea că, atunci când era mică, mama obișnuia să o privească seara, crezând că nimeni nu o vede.
⠀
Ridică rama și pipăi peretele din spatele ei. Nu găsi nimic. Apoi deschise dulapul și observă că panoul din spate avea o mică desprindere, aproape invizibilă. Îl împinse ușor, iar din spațiul îngust căzu un plic galben, îngălbenit de vreme.
⠀
Pe el era scris un singur nume: „Pentru Ana, când va veni timpul.”
⠀
Cu mâinile tremurânde, desfăcu plicul. Înăuntru se aflau mai multe documente vechi, câteva fotografii și o scrisoare de patru pagini. Dar primul lucru care îi atrase atenția fu o copie a unui certificat de naștere. Numele copilului era Ana Maria Popescu, însă la rubrica
Comments