Când m-au văzut, amândouă au tăcut.
— Bună dimineața, am spus.
Beatrice mi-a privit buza și a zâmbit rece.
— Sper că te-ai liniștit. În familia noastră nu avem nevoie de scandaluri.
— Nici eu nu am nevoie de ele.
— Atunci să nu mai răspunzi când vorbește cineva mai în vârstă.
Nu am continuat discuția. M-am dus în bucătărie, mi-am pregătit ceva de mâncare și m-am așezat singură la masă.
În timp ce mâncam, am observat un dosar albastru lăsat pe un scaun. Pe copertă era scris numele unei societăți comerciale: „Ionescu Imobiliare SRL”. Sub nume apărea o mențiune care mi-a atras atenția: „Documentație garanții – Ana Marinescu”.
Am simțit cum îmi bate inima mai repede.
Nu am deschis dosarul. Dar am fotografiat coperta și i-am trimis imaginea Ioanei.
Răspunsul ei a venit aproape imediat.
„Ana, nu merge singură la notar. Trebuie să vorbim urgent.”
Am ieșit în curte, prefăcându-mă că vreau să iau






Comments