Eram căsătorită de numai trei zile când soțul meu mi-a dat o palmă în fața întregii lui familii

discutăm despre documentele societății, a spus el.

Răzvan a încuviințat.

— Da. Soția mea trebuie să semneze câteva acte.

Notarul s-a uitat spre mine.

— Doamnă Marinescu, ați citit proiectele?

— Nu. Aș vrea să le văd înainte.

Răzvan a intervenit imediat.

— I-am explicat eu despre ce este vorba.

Notarul și-a păstrat tonul calm.

— Este important ca doamna să înțeleagă personal ce semnează.

Mi-a întins documentele.

Am început să citesc.

După primele două pagini, am simțit cum mi se usucă gura.

Nu era vorba despre o simplă reorganizare a unei firme.

Era un proiect de contract prin care urma să garantez personal anumite obligații financiare ale societății familiei Ionescu. În documente apăreau și referiri la un aport de capital de 25.000 de lei, sumă care corespundea aproape exact economiilor mele.

Am ridicat privirea.

— Răzvan, ce este asta?

El a încercat să zâmbească.

— Ți-am spus. O investiție.

— Nu. Aici scrie că aș urma să-mi