Eram căsătorită de numai trei zile când soțul meu mi-a dat o palmă în fața întregii lui familii

la bani sau să te implice într-o obligație financiară. Nu putem ști fără documente. Te rog să nu presupui că o semnătură este o simplă formalitate.

Am închis telefonul cu mâinile tremurânde.

La ora trei, Răzvan a venit să mă ia.

— Ești gata?

— Da.

— Să nu uiți buletinul.

— Nu l-am uitat.

Am urcat în mașină, dar înainte să plecăm i-am trimis Ioanei locația mea. Nu aveam de gând să rămân singură într-o situație pe care nu o înțelegeam.

La biroul notarial, am fost întâmpinați de o secretară care ne-a condus într-o sală de așteptare. Răzvan părea agitat. Își verifica telefonul la fiecare câteva minute și vorbea în șoaptă cu mama lui.

În cele din urmă, notarul ne-a invitat înăuntru.

Era un bărbat de aproximativ cincizeci de ani, cu ochelari și o voce calmă. S-a prezentat drept domnul Cristian Pavel și ne-a rugat să luăm loc.

— Am înțeles că doriți să

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy