să-i întâmpine.
— Luca! Ce mare te-ai făcut!
Băiatul a râs.
— Nu chiar așa mare!
— Cum te simți?
— Mai bine. Dar vreau să-l văd pe cal.
Andrei a încuviințat.
— Îl vei vedea de la o distanță sigură. Este încă un animal sălbatic și nu trebuie să-l speriem.
Luca a dat din cap foarte serios.
— Promit.
Au mers spre țarcul în care armăsarul se recupera.
Animalul stătea lângă gard, cu capul ridicat.
Blana îi strălucea în lumina dimineții.
Rana de la umăr era aproape vindecată.
Când l-a văzut, Luca s-a oprit.
— El este…
Mama băiatului i-a pus mâna pe umăr.
— Da, dragul meu.
Luca a început să plângă.
— Credeam că a murit.
Doctorul s-a aplecat lângă el.
— A fost foarte bolnav. Dar este un luptător.
Băiatul a privit spre armăsar.
— Bună, prietene!
Calul și-a întors capul în direcția vocii.
A rămas câteva clipe nemișcat.
Apoi a făcut doi pași de-a lungul gardului.
Comments