speriate, rănite și epuizate.
Văzuse și legături extraordinare între oameni și animale.
Dar imaginea armăsarului care rămăsese lângă un copil pierdut avea să-i rămână întipărită în memorie.
Nu putea demonstra că animalul înțelesese pericolul în care se afla băiatul.
Nu putea ști dacă îl protejase în mod conștient sau dacă instinctele lui îl determinaseră să rămână acolo.
Însă rezultatul era de necontestat.
Un copil fusese găsit în viață.
Un cal grav rănit fusese salvat.
Iar două existențe care se întâlniseră întâmplător într-o râpă izolată primiseră o nouă șansă.
În drum spre casă, Luca a adormit pe bancheta din spate, cu un mic cal de pluș în brațe.
Mama lui l-a privit prin oglinda retrovizoare.
— Știi, i-a spus soțului, cred că n-o să uit niciodată ziua în care l-am găsit.
Bărbatul a încuviințat.
— Nici eu.
— Și nici calul acela.
— Mai ales calul.
Au continuat drumul în tăcere.
Dincolo de geam, munții
Comments