Femeia care îmi făcea curățenie în salon mi-a schimbat perfuzia la trei dimineața și mi-a șoptit

posibilitatea ca cineva să fi profitat de ultimele lui zile.

Și asta era suficient ca să nu mai pot dormi liniștit.

La șase luni după ce Teresa îmi schimbase perfuzia, am participat la prima audiere importantă din dosarul meu.

Am intrat în sala de judecată sprijinindu-mă ușor într-un baston. Nu mai aveam nevoie de scaunul cu rotile, dar corpul meu încă purta urmele săptămânilor de suferință.

Rebeca stătea în partea opusă a sălii, lângă avocatul ei.

Când m-a văzut, a început să plângă.

Nu știu dacă erau lacrimi de regret, de teamă sau de furie. Știu doar că nu am mai simțit nimic din ceea ce simțeam altădată când o vedeam suferind.

Arturo nu m-a privit deloc.

În timpul audierilor, au fost prezentate documente financiare, rapoarte medicale și declarații ale martorilor. Au fost discutate probele legate de tratamentul meu, de folosirea unor substanțe neconsemnate corespunzător și de operațiunile financiare asociate