Femeia care îmi făcea curățenie în salon mi-a schimbat perfuzia la trei dimineața și mi-a șoptit

unor pacienți.

Când mi-a venit rândul să depun mărturie, am povestit totul.

Despre febră.

Despre durerile cumplite.

Despre refuzul lui Arturo de a cere o a doua opinie.

Despre noaptea în care Teresa îmi schimbase perfuzia.

Și despre conversația pe care o auzisem în subsol.

Avocatul lui Arturo a încercat să sugereze că, fiind grav bolnav, aș fi putut interpreta greșit anumite cuvinte.

Dar existau și alte dovezi.

Documentele, corespondența și concluziile medicale au fost analizate împreună, nu doar prin prisma mărturiei mele.

Procesul a continuat multe luni. Au existat expertize, amânări și audieri suplimentare. Nu a fost nimic spectaculos în felul în care justiția și-a urmat cursul. A fost lent, obositor și uneori dureros.

Dar, în cele din urmă, instanța a stabilit răspunderea penală a lui Arturo pentru faptele dovedite în legătură cu tratamentul meu și cu anumite operațiuni frauduloase. Rebeca a fost, la rândul ei, condamnată pentru participarea