Nu le-am oferit funcții pentru a cumpăra tăcerea sau recunoștința lor. Dimpotrivă, am vrut ca oamenii care avuseseră curajul să pună întrebări să fie parte din schimbarea instituției.
Am înființat și un fond pentru sprijinirea familiilor afectate de neregulile descoperite, administrat independent, astfel încât ajutorul să nu depindă de renunțarea la drepturile lor legale.
Dar cea mai importantă schimbare nu a fost una financiară.
A fost felul în care am început să privesc oamenii.
Înainte, treceam prin clinică și vedeam medici, asistente, pacienți, aparate și rapoarte. Eram mândru de clădiri, de numărul de paturi și de veniturile anuale.
După tot ce se întâmplase, am început să observ lucrurile mici.
O asistentă care se oprea să asculte un pacient speriat.
Un infirmier care aducea apă unei femei în vârstă.
Un medic care recunoștea că nu știe răspunsul și cerea o a doua opinie.
Și o femeie de la curățenie care saluta
Comments