fiecare om pe nume.
La un an după noaptea în care Teresa îmi schimbase perfuzia, am organizat o întâlnire cu angajații clinicii principale.
Nu am vrut o ceremonie luxoasă. Am cerut doar să ne adunăm în sala de conferințe, unde de obicei se discutau rapoarte financiare și planuri de dezvoltare.
De data aceasta, am vorbit despre responsabilitate.
— Timp de treizeci de ani, am crezut că cea mai importantă realizare a mea este faptul că am construit patru clinici, am început eu. Dar în ultimul an am înțeles că o clădire nu înseamnă nimic dacă oamenii dinăuntru nu se simt în siguranță.
În sală era liniște.
— Am avut încredere în persoane care nu o meritau. Am ignorat semnale pe care ar fi trebuit să le verific. Și am învățat, în cel mai dureros mod posibil, că autoritatea nu trebuie să fie niciodată mai importantă decât adevărul.
Am făcut o pauză.
— Astăzi
Comments