recunoscuse imediat din fotografiile tatălui său.
Nu-i spusese Andreei pentru că nu știa dacă era aceeași persoană.
Apoi îi căutase numele.
Era.
— Atunci de ce ai venit?
— Pentru ea.
Arătă spre Andreea.
— Puteam să-i spun prin mesaj. Dar nu voiam să distrug relația ei cu tatăl ei folosind niște lucruri pe care nici eu nu le verificasem complet.
Pentru prima dată în seara aceea am observat altceva la Luca.
Tatuajele.
Pe antebraț avea o dată.
Sub ea, un nume:
SORIN.
Mihai văzuse tatuajul imediat ce intrase pe ușă.
De aceea îl recunoscuse.
Nu eyelinerul îl deranjase.
Nu părul.
Nu tatuajele.
Trecutul.
— De asta l-ai dat afară? l-am întrebat.
Mihai dădu din cap.
— Când i-am văzut fața… și tatuajul… am știut cine este.
Andreea îl privi dezgustată.
— Și ai crezut că dacă îl dai afară dispare?
Mihai nu răspunse.
— M-ai învățat toată viața să spun adevărul.
— Știu.
— Nu. Nu spune „știu”.
Comments