facem?
M-am gândit câteva secunde.
— În primul rând, să ne vorbim cu respect. Chiar și atunci când nu suntem de acord.
— Bine.
— Apoi, dacă aveți nevoie de ajutor, să mă întrebați. Nu să presupuneți că sunt disponibilă.
— Înțeleg.
— Și vreau să fiu bunica lui Hugo și a Sofiei. Nu menajera, șoferul și persoana care plătește toate facturile.
Teodor a coborât capul.
— Ai dreptate.
Am simțit că îmi tremură vocea.
— Îi iubesc pe copiii aceia mai mult decât orice. Dar vreau să-i văd pentru că ne bucurăm unii de alții, nu doar pentru că aveți nevoie de cineva care să-i supravegheze.
Teodor a rămas tăcut.
Apoi mi-a spus:
— Mi-a fost atât de ușor să mă bazez pe tine, încât am uitat să te întreb cum ești.
Am început să plâng.
— Asta m-a durut cel mai tare.
⠀
***
⠀
Când au plecat, Hugo m-a îmbrățișat din nou.
— Bunico, când vii acasă?
Am zâmbit.
— Încă
Comments