Fiul meu mi-a arătat ușa și mi-a spus: „Ori îi ceri scuze soției mele chiar acum, ori pleci din casa noastră

nu știu, dragul meu.

A părut dezamăgit.

M-am aplecat ușor spre el.

— Dar putem vorbi la telefon. Și puteți veni să mă vizitați.

— Promiți?

— Promit.

Sofia m-a prins de mână.

— Și o să mai vii la spectacolele mele?

Am simțit o înțepătură în piept.

— O să încerc să vin când sănătatea îmi permite. Și vreau să-mi trimiți filmări când nu pot ajunge.

A zâmbit.

— Bine.

I-am privit urcând în mașină.

Pentru prima dată, despărțirea nu mi s-a mai părut un abandon.

Era doar o despărțire până la următoarea întâlnire.

⠀

***

⠀

În lunile următoare, lucrurile au început să se așeze.

Teodor și Claudia au făcut schimbări în buget.

Au renunțat la unele cheltuieli.

Au organizat altfel programul copiilor.

Au început să plătească singuri facturile pe care eu le suportasem ani întregi.

Nu le-a fost ușor.

Uneori Teodor îmi povestea cât de obosiți sunt.

Îl ascultam.

Dar nu mă ofeream imediat să rezolv

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy