să merg la recuperare fără să-mi mai anulez programările pentru alte persoane.
Într-o dimineață, am intrat în sufragerie și m-am așezat în fotoliul lui Sebastian.
Am rămas acolo mult timp.
Nu mai simțeam aceeași nevoie disperată să fug de liniște.
Îmi era încă dor de el.
Îmi va fi mereu.
Dar începusem să înțeleg că a trăi mai departe nu înseamnă să-l uit.
Înseamnă să am grijă de viața pe care încă o am.
⠀
***
⠀
În primăvara următoare, Hugo a avut un spectacol la școală.
Teodor m-a invitat cu două săptămâni înainte.
Nu mi-a spus că trebuie să vin.
M-a întrebat dacă mă simt suficient de bine.
Am zâmbit când am citit mesajul.
Era o diferență mică.
Dar pentru mine însemna enorm.
Am mers.
M-am așezat în sală, lângă Nora.
Când Hugo a urcat pe scenă, m-a căutat cu privirea.
M-a văzut și mi-a făcut cu mâna.
Am simțit lacrimile adunându-mi-se
Comments