în ochi.
După spectacol, a alergat spre mine.
— Ai venit!
L-am îmbrățișat.
— Bineînțeles că am venit, dragul meu.
— Tata a zis că poate nu poți din cauza spatelui.
Am zâmbit.
— Astăzi m-am simțit bine.
Hugo m-a privit serios.
— Dacă te doare, poți să pleci mai devreme.
Am început să plâng.
Un copil de zece ani înțelesese ceva ce noi, adulții, uitaserăm multă vreme.
Că iubirea nu înseamnă să ceri cuiva să sufere pentru tine.
⠀
***
⠀
Astăzi am șaptezeci de ani.
Nu mai sunt femeia care alerga în fiecare dimineață dintr-o casă în alta, încercând să rezolve problemele tuturor.
Îmi iubesc fiul.
Îmi iubesc nora, chiar dacă relația noastră a avut nevoie de multă muncă.
Și îmi ador nepoții.
Dar am învățat să-i iubesc fără să mă pierd pe mine.
Uneori îi iau pe Hugo și Sofia la mine pentru câteva ore.
Facem prăjituri.
Jucăm cărți.
Ne uităm la fotografii vechi cu
Comments