brațe.
Cea care îi explicase că nu era vina lui.
Cea care lucrase suplimentar.
Cea care fusese acolo.
Când Richard trimisese acea scrisoare, eu nu avusesem încredere că nu avea să dispară din nou.
Așa că o pusesem în cutie.
Și nu îi spusesem niciodată lui Daniel.
— El crede că l-ai ținut intenționat departe de tatăl lui, spuse Sofia.
Am simțit cum mă ustură ochii.
— Nu este atât de simplu.
— Știu.
— Richard a plecat, Sofia.
— Știu.
— Nu eu l-am făcut să plece.
— Daniel știe asta.
— Atunci de ce nu m-a întrebat?
Ea mă privi cu tristețe.
— Cred că exact din același motiv pentru care tu nu i-ai spus despre scrisoare.
Am rămas tăcută.
Frica.
Ne-am întors la masă.
Daniel ridică imediat privirea.
Se uită la foile din mâna mea.
Apoi la Sofia.
— Ce ai făcut?
— Ce trebuia să fac, răspunse ea. Nu puteam să văd cum o excluzi pe mama
Comments