ta fără să-i spui de ce.
Daniel se ridică.
— Sofia…
— Nu. Veți avea un copil. Nu puteți începe familia asta repetând exact același lucru pe care îl reproșezi părinților tăi.
Richard privea în tăcere.
Eu m-am așezat.
— Daniel, de ce nu m-ai întrebat despre scrisoare?
Fiul meu își strânse maxilarul.
— Pentru că scrisoarea vorbea singură.
— Nu. Vorbea despre un singur moment.
— Tata voia să mă vadă.
— Da.
— Și tu nu mi-ai spus!
— Da.
Acel cuvânt îl opri.
Nu aveam de gând să mint.
— Am greșit.
Daniel mă privi surprins.
— Dar vreau să auzi și restul.
M-am întors spre Richard.
— Spune-i.
Richard își coborî ochii.
— Ce?
— Spune-i de câte ori ai dispărut înainte de scrisoarea aia.
Daniel se uită la tatăl lui.
Richard tăcu.
— Tată?
— De mai multe ori.
— Ce înseamnă asta?
Richard oftă.
— Sunam. Promiteam că vin. Uneori veneam. Alteori nu.
Daniel părea că nu mai înțelege nimic.
— Dar mi-ai
Comments