spus că mama nu te lăsa să mă vezi.
— Au existat conflicte între noi, spuse Richard. Dar nu ar fi corect să spun că totul a fost vina ei.
M-am uitat la el.
Era prima dată după foarte mulți ani când îl auzeam recunoscând asta.
— Eu am plecat, Daniel.
Fiul meu se lăsă încet pe scaun.
— Atunci de ce scrisoarea?
— Pentru că la un moment dat am vrut să încerc din nou.
Richard mă privi.
— Iar mama ta nu mi-a răspuns.
— Deci ea te-a ținut departe.
— În acel moment, da. Dar eu construisem ani de neîncredere înainte de asta.
Nu exista un erou perfect la masa aceea.
Nici un singur vinovat.
Richard greșise când plecase și când fusese un tată inconsecvent.
Eu greșisem când hotărâsem singură că Daniel nu trebuia să știe despre încercarea lui de a reveni.
Iar Daniel greșise când mă condamnase fără să mă întrebe și încercase
Comments