Uneori se certau.
Reconstruirea unei relații nu arăta ca într-un film.
Nu exista o singură îmbrățișare care să repare totul.
Richard trebuia să demonstreze prin consecvență că de data aceasta avea să rămână.
Iar Daniel trebuia să accepte că putea să-și cunoască tatăl fără să transforme asta într-o trădare față de mine.
Câteva luni mai târziu, Sofia și Daniel au venit la mine.
Sofia avea deja burtica vizibilă.
Mi-a întins o fotografie de la ecografie.
— Este băiat.
Am început să plâng.
Daniel zâmbi.
— Și înainte să întrebi, nu, încă nu avem un nume.
Am râs.
Apoi deveni serios.
— Dar vreau să te întreb ceva.
— Ce?
— Când se naște… vrei să fii acolo?
L-am privit.
— În sala de nașteri?
Sofia râse.
— Nu chiar atât de acolo.
Daniel zâmbi.
— În spital. Cu noi.
Mi-am șters lacrimile.
— Credeam că trebuie să am încredere în tine și să stau acasă.
Își coborî capul, rușinat.
—
Comments